Vara asta am petrecut ceva timp prin Semenic cu copilaşii, deh, aer curat, linişte, cel puţin teoretic. Concediul l-am petrecut de asemenea în Semenic. Frumoşi munţi, adorabil peisaj, păcat că sunt din ce în ce mai supuşi stresului. Pe lângă cântul păsărelelor, care în mod evident completează peisajul, vara asta am avut parte şi de un sunet care din păcate l-am auzit aproape tot timpul - sunetul drujbelor sau mă rog al motoferastraielor, care au tăiat necontenit copaci prin împrejurimi. Zi de zi plecau camioane încărcate cu lemne cine ştie cât de legal tăiate. La intrare în Văliug, la cele 2 "ace de păr" se întrezăreşte prin perdeaua de câţiva metri de copaci, lăsaţi în adins ca şi paravan, dezastrul petrecut acolo anul trecut când la fel s-au tăiat lemne cu nemiluita, un întreg versant nord-estic este pur şi simplu raşchetat. Anul acesta au continuat mai accentuat în zona Gărânei şi localităţii Brebu. Nu ştiu unde o să se ajungă cu defrişările astea pur şi simplu sfidează bunul simţ şi nimeni nu ia măsuri ci doar lemne.
În fine, am trecu cu greu peste asta şi sper ca la anul să nu mai aud sunetul ăsta sinistru, cel al pădurii sfârtecate.
Având atâta timp la dispoziţie am reuşit să colind munţii (îngrozindu-mă pe alocuri de dezastrul lăsat în urmă de turişti şi de tăietorii de lemne) şi să găsesc nişte eşantioane frumoase care au ieşit din pământ datorită ploilor destul de serioase căzute pe timpul verii. Vă prezint doar câteva, restul în postările viitoare. Oricum pe lângă frumuseţea lor am rămas şi cu acest gust amar provocat de defrişările masive care în nici un caz nu este un lucru bun pentru zona Semenicului.
Rutil:
Disten:
Disten cu staurolit:
Turmalina:
Sist cu turmalina si granati:
Granat:
iată şi dezastrul din Semenic, zona Brebu şi Gărâna
Pâna data viitoare, toate cele bune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu